Unele dintre noi se transforma in niste paznici aprigi odata ce au o relatie. Ptiu, ca am ajuns sa-i dau dreptate abominabilului Maximus. Sigur ca nu voi fi insa de acord pana la capat, caci o tabara trebuie sa pastrez si eu, si tradarea, chiar daca numele meu e femeie, nu-mi sta deloc in fire.
Asadar, cum spuneam, pe unele dintre noi le apuca o teama teribila sa nu care cumva alesul sa-si piarda mintile si sa i se para ca vecina are picioare mai lungi, cosita mai blonzie si decolteul mai generos ca noi. Ceea ca ar fi o iluzie fireste.
Nesiguranta si serpisorul mititel pe care il avem in san se agita si ne fac sa actionam irational. Simtim o muscatura teribila si daca il surprindem zabovind cu privirea mai mult de 5 secunde la zambetul lucios din revistele lucioase al vreunei lucioase Angelina Jolie.
Stim si noi ca, matematic vorbind, nu prea exista sanse sa dea peste ea cand il trimitem la Carrefour dupa vreo inghetata si odorizant pentru vasul de toaleta. Si, si daca s-ar intalni, tot ratiunea ne spune, sunt putine sansele ca privirea otelita a actritei sa se opreasca asupra jumatatii noastre. Ca el parca are un inceput de burta. Sau unul de chelie. Si e bine ca e asa ca ii mai scade cota.
Daca el incepe brusc sa se duca la sala, presupunem din start ca o face ca sa impresioneze pe cineva si ca acel cineva nu suntem noi. Nu de alta, dar noi il acceptam si il iubim asa cum este, cu musculatura mai flasca, fara manichiura si chiar si neepilat.
Nu ne gandim ca poate omul duce de ceva vreme o lupta intre propria-i nemultumire si la fel de propria-i lene si ca acum, in sfarsit, cum se intampla in filme, binili invinge. Devenim suspicioase si ne uitam speriate cum dispar centimetrii, cum fibrele se imbatoseaza pe brate sau in pectorali.
Paza apriga trece primejdia rea, ne spunem. Eu zic ca paza inutila aduce primejdia rea. Ca mai e o vorba care zice de ce ti-e frica, nu scapi si asa ne trezim in fata unei contradictii.
Recomand relaxarea si, imi pare rau sa distrug mitul eficientei pazei, dar, daca e sa se intample, sa i se scurga ochii si mai apoi mintile, iar si mai apoi mainile pe trupul apetisant al unei alte femei, tot se va intampla. Cu toate masurile de prevenire, cu toate telefoanele de verificare, cu toate darile de seama si procesele verbale incheiate seara, la intoarcerea de la birou.
Si, pana la urma, cine credeti ca-si iubeste paznicul?
Cine se mai poate atasa de o femeie care se reduce la statutul de gardian, de caine care amusina si scotoceste vanatul? Imaginile acestea dauneaza profund feminitatii noastre si ajungem sa fim principalii contribuitori la nefericirea noastra.
Remedii impotriva muscaturilor otravite ale geloziei nejustificate constau, zic eu, in sporirea increderii in propria voastra persoana. In loc sa va pierdeti timpul chinuindu-va si intrebandu-va de ce nu raspunde in ultimele 15 minute la telefon, mai bine iesiti la o plimbare. Nu va izolati de prieteni, de societate.
Daca aveti timp liber pentru spionat, trebuie sa aveti si pentru o piesa de teatru, pentru o iesire intr-un club “ chiar si singure, daca domnii sunt indisponibili, pentru o actiune de voluntariat. Va va ajuta si sa va ganditi la altceva caci indoielile apar, de multe ori, si la persoane care au mult timp la dispozitie pe care simt nevoia sa-l umple cu ceva. De ce sa nu-l umpleti cu lucruri pozitive, care va fac placere in loc sa va dedati unor actiuni de-a dreptul masochiste?
Cu cat va focalizati viata pe relatia de cuplu, cu atat va fi mai greu sa va desprindeti de atitudinea negativista, de temeri, de dubii. Nu lasati ca o relatie sa devina un vampir energetic pentru voi. Pastrati-va un echilibru. Dozati-va eforturile in mai multe directii si nu va epuizati intr-una singura.
Invatati sa va pretuiti si sa va lasati pretuite si de altii. Gelozia face mai mult rau chipului nostru decat poluarea, e-urile si parabenii la un loc. Frumusetea vine din siguranta si din relaxare. O barda agatata la brau, un topor ascuns strategic sub pat nu fac o favoare nimanui . Sunt accesorii nepermise in budoar si trebuie sa va eliberati de ele.
Slabiciunea nu este la el, la partenerul nostru. Ci la noi insene.
Si trebuie sa ne vindecam de ea, sa renuntam sa mai imbracam aceasta haina hada care ne urateste sufleteste. Gelozia si suspiciunile transforma o casa intr-un mediu toxic, in care nimic nu va mai putea inflori.
Nici afectiunea lui pentru noi, nici a noastra pentru el. Pentru ca, asa cum am mai spus-o si in alte randuri, gelozia nu izvoraste din iubirea pentru partener. Ci din ura noastra si lipsa de apreciere pentru propria persoana.
