Prostitutia este supranumita, pe buna dreptate, si ” cea mai veche meserie”, subintelegandu-se faptul ca, de vreme ce a rezistat atat de mult, trebuie sa fie foarte profitabila si sa aiba o cerere pe masura ofertei care este din ce in ce mai abundenta.
Privita cu ochi suspiciosi si respingatori de unii, dar acceptata de altii ca fiind un lucru normal intr-o societate preocupata din ce in ce mai mult de satisfacerea dorintelor sexuale, prostitutia supravietuieste in continuare si are din ce in ce mai multi adepti.
Este bine stiut faptul ca unele tari dezvoltate, precum Germania sau Olanda, au decis sa legalizeze prostitutia, aceasta ajungand sa fie privita ca fiind o ocupatie ca oricare alta, cu practicanti platitori de impozite.
Totusi, de ce merg barbatii la prostituate?
Cred ca aceasta este o intrebare care da batai de cap multor femei, majoritatea doamnelor considerand extrem de respingator gandul de a intretine relatii sexuale cu o persoana care isi vinde corpul in schimbul unei sume de bani.
Barbatii insa tind sa vada lucrurile intr-o maniera mult mai simplista, fara a dramatiza sau a crea adevarate dezbateri interioare pe aceasta tema. Prostituatele exista pentru a le satisface o nevoie pe care nu pot sau nu vor sa si-o satisfaca in alta parte, cu o alta femeie.
Vrem sau nu, dorinta de sex exista in orice persoana. Nesatisfacuta, aceasta duce la frustrare, iar frustrarile duc, de cele mai multe ori, la dezastre pe plan emotional, care se va extinde treptat spre celelalte planuri.
Prostitutia este un exemplu concret pentru a demonstra ca banii iti pot oferi orice, fizic vorbind. Desigur, exista mai multe tipuri de prostituate, de la cele care ” fac trotuarul”, pana la cele care presteaza in cele mai selecte locatii, avand drept clienti barbati cu statuturi sociale importante.
Exista foarte multe motive pentru decizia barbatilor de a apela la prostituate. Poate fi dorinta de a avea parte de partide de sex cu o adevarata profesionista, care sa ghiceasca orice dorinta ascunsa a clientului, poate fi alegerea de a nu se implica emotional intr-o relatie sau pur si simplu gandul linistitor de a face sex cu o persoana necunoscuta, in fata careia pot fi ei insisi.
Cert este ca, in ciuda piedicilor si a noroiului pe care societatea il arunca in femeile care isi vand corpul, acestea continua sa faca din exploatarea dorintelor barbatilor o afacere profitabila.
Pro sau contra legalizarii prostitutiei?
Ati mai auzit ceva despre legalizarea prostitutiei? Eu una, nu. Subiectul mi-a revenit in minte, aseara, pe la 12, cand trecand pe Grivitei, mai multe lucratoare in aria carnala, ca sa zic asa, ne-au sarit in fata masinii. Mi-a fost mila de ele, sa lucrezi in astfel de conditii, la -8 grade, cat arata termometrul de pe bord!
Inca mai am discutii cu oameni care se declara impotriva. Din tot felul de motive. Cum ca ar duce la o si mai mare degradare morala. Ca nu e crestineste. Ca promovam degradarea corpului feminin. Ca si-asa institutia familiei este intr-o degringolada indreptandu-se spre dezintegrare. Iar altii, mai naivi de fel, ca sa fiu o delicata, spun ca am atenta la spiritualitatea poporului roman.
Ca el e o adunatura de oameni cu frica lui Dumnezeu, care respecta posturile de peste an si pupa mana popii cand vine cu Boboteaza. Si ca toate astea sunt garantii ale unei moralitati neintinate.
Sigur, mai calca ei stramb din cand in cand si mai purced catre o vrajitoare, cu o gaina in sacosa si ceva aur prin poseta, dar asta numai si numai in cazurile in care acatistele s-au pierdut pe drum si parintele nu s-a rugat cu destula infocare. Mai invoca si o flacara violet, dar la fel, gestul ramane scuzabil pentru vremuri de restriste si pentru campania electorala. Si cam atat.
In rest, suntem puritani ca niste asceti. Ne imbatam cu apa rece, mancam chestii simple – ceapa, slana, mamaliga –, nu ne prostim cu lucruri necurate, precum melcii si fructele de mare, bem numai ce producem in via sau livada din spatele casei si nu ne spalam prea mult caci, se stie, sapunul si deodorantul sunt facatura diavolului si duc omul spre poftele pierzaniei trupesti.
Intre timp, la ceas de seara, pe centurile pompos denumite astfel ale oraselor si oraselelor, prin camine studentesti si de nefamilisti, prin Matasari, dar si pe la Romana, fetele isi vad de munca lor in conditii inumane. Haituite de pesti, haituite de politisti, incearca sa supravietuiasca. Si de multe ori, asta costa scump. Mai mult decat tariful pe care este dispus sa-l achite tiristul, taximetristul, dar si tanarul incepator intr-ale sexului.
Sa stiti ca interdictia legala a prostitutiei nu opreste niciun doritor sa n-o practice. Ea se desfasoara, numai ca dupa niste reguli nedrepte si care nu le avantajeaza nici pe prostituate, nici pe clienti. Banii curg in continuare. Si in afara celor acuzati de trafic de persoane (ceea ce e cu totul alta mancare de peste), nu am auzit sa mai fie condamnati in cei ce isi desfasoara activitatea, intr-un fel sau altul, in aceasta bransa. Sigur, exista razii. Se mai dau amenzi. Alteori nu se dau si sunt inlocuite cu “favoruri†de ordin fizic pentru politisti. Si cam atat.
Banii nu sunt impozitati si cred ca, mai ales acum, in timp de criza, nu ne-ar strica niste fonduri in plus la bugetul de stat. Nu-mi spuneti ca preotii isi vor refuza remuneratiile pe motiv ca sunt bani murdari. Daca as vedea asta intamplandu-se, poate ca respectul meu pentru institutia bisericeasca ar putea fi susceptibil de o usoara crestere.
Pe langa evidentul avantaj al contributiilor la fondul asigurarilor sociale (garantand astfel si o serie de drepturi pentru ajutorul de somaj, asigurarea medicala etc), de o importanta poate si mai mare este faptul ca “prestatoarele de servicii†pot fi urmarite din punct de vedere medical. Stabilimentele fondate – recte bordelurile – ar fi nevoite sa isi obtina un fel de certificate medicale care sa ateste ca prostituatele nu au boli transmisibile sexual. Certificate care ar trebui sa fie actualizate periodic. Acum cei care aleg totusi sa apeleze la servicii de natura sexuala joaca un fel de ruleta ruseasca. Iar in unele cazuri, banalul prezervativ (pe care oricum unii nu il folosesc, in pacate) nu este de ajuns.
Emil Boc a declarat in cursul anului trecut ca nu crede ca legalizarea prostitutiei ar fi o masura sanatoasa si ca i s-ar parea similara cu aplicarea principiului machiavelic “scopul scuza mijloaceleâ€. Dar ca va discuta subiectul cu reprezentantii BOR. As dori sa stiu ca Biserica este consultata si atunci cand vine vorba de plata pensiilor. Sau de acordul cu FMI. Sau de numarul mare de prostituate care ajung la sectiile de urgente ale spitalelor pentru ca au fost maltratate si abuzate.
Si, atentie, si aceste tratamente costa bani. As vrea sa stiu daca reprezentantii BOR au un cuvant de spus si cand vine vorba de tratarea bolnavilor de sifilis, de pilda. Ocupam in continuare un loc fruntas in Europa in ceea ce priveste numarul de imbolnaviri. Morala si mataniile, din pacate, nu vindeca bolile venerice, nici nu pun capat infractiunilor si abuzurilor “pestilorâ€.
Nu ma grabesc in a afirma ca legalizarea este o solutie. Ceea ce doresc sa afirm este optiunea pentru o dezbatere rationala, bazata pe studii si analize, nu pe spirite inflacarate in sens religios sau moral. Ar trebui inainte de toate spus faptul ca in tarile despre care spunem ca s-a legalizat, nu este vorba de o modalitate de legiferare uniforma.
Daca in Olanda prostitutia este regularizata ca activitate economica cu statut special, in tari ca Franta, Marea Britanie si Belgia este tolerata, cu conditia sa nu perturbe ordinea publica si cu mentiunea ca proxenetismul este ilegal, asadar nu exista mediator intre prostituata si client, iar in Australia sau Noua Zeelanda ea este decriminalizata, neexistand in legislatie mentiuni specifice pentru ea, fiind privita ca oricare alta activitate economica.
Ea a fost scoasa de sub spectrul infractiunii si in Germania (unde prostituatele primesc pensie, beneficiind si de concediu si asigurare medicala), Grecia, Elvetia, Austria, Danemarca, ba chiar si in tara vecina, Ungaria. Asadar, regularizarea ei se poate face in mai multe feluri, in conformitate cu specificul tarii noastre, al instrumentelor legale si al societatii in care traim.