Ce vrea el sa spuna cand zice „nu stiu daca te mai iubesc”?

So, de unde sa incep? Cu inceputul…

As fi si curioasa sa aflu, sau sa incerc sa aflam impreuna, ce e cu adevarat in mintea unui barbat cand spune Nu stiu daca te (mai) iubesc! Stiu doar ca efectiv nu vreau sa te pierd!. De fapt si de drept, nu e doar o tema de meditatie/discutie pe care o propun, ci, bineinteles, ca se afla si siropoasa/patetica mea poveste de dragoste. Asadar sa purced.

Sunt impreuna cu primul meu barbat aka prima mea dragoste aka iubirea vietii mele, de aproximativ 5 ani de zile. Relatia mea se incadreaza in deja clasica relatie initiata pe internet si… tinuta la distanta timp de 4 ani (el in strainatate, eu acasa).

Continuarea e la fel de clasica (poate!), el s-a intors acasa de un an de zile, isi continua studiile, iar relatia noastra merge mai departe, de data asta la o distanta mai mica, cam 400 de km, dar in granitele aceleiasi tari (ba chiar emisfere!) ceea ce parea sa fie aproape perfect.

Problema de abia aici apare, pentru ca, de cand s a intors, nu se mai regaseste pe sine si, implicit (cred eu…sau nu), nici pe noi ca si cuplu. Probleme de acomodare la noul stil de viata, lipsa brusca a banilor, locuitul cu parintii, perspective profesionale de viitor sumbre in Romania spre deosebire de cum a fost el obisnuit in strainatate, intr-un cuvant, cred ca se confrunta inclusiv cu o criza existentiala (poate ca e doar o scuza ce am gasit-o eu ca sa-mi explic problema mea de cuplu).

De curand, cotrobaindu-i prin calculator, ca o femeie curioasa ce sunt, i-am descoperit un alt id (de care bineinteles ca habar n-aveam) si o discutie cu… o alta tipa. Senzatia de tradare cand am vazut cum i se adreseaza cu aceleasi alinturi ce-mi sunt si mie destinate m-a frapat si… mi-a spart globul de cristal.

In rest, discutia purtata e destul de seaca, tipa povesteste de prietenul ei cu care a avut probleme si peste care se pare ca au trecut bine, avand in vedere ca si din discutia lor reiese ca cealalta si prietenul ei locuiesc impreuna si, ba mai mult, si asista la conversatia dintre ea si… prietenul meu.

Whatever, am dat discutia pe fata, mi-a zis ca nu are nimic cu ea, ca pur si simplu si-au deschis sufletul unul fata de altul si ca… nu are cu cine vorbi, nu socializeaza, nu mai are prieteni si… simtea efectiv nevoia sa socializeze.

Am acceptat varianta asta (nu m-a convins, dar…), dar cu toate astea am pus stupida intrebare de femeie proasta si nesigura: œDar tu ma iubesti pe mine?

Raspunsul lui, tremurand si emotionat, a fost: „Nu stiu! Efectiv nu stiu, uneori e mai mult decat iubire, alteori nu ma gandesc la tine si la noi!„. I-am zis sa luam o pauza sau sa ne despartim. Nu a vrut si mi-a replicat la fel de tremurand si emotionat: „Nu vreau sa te pierd!”. De ce?? „Nu stiu, pur si simplu, nu vreau sa te pierd!”.

In prezent, suntem la fel, happy, din exterior, dar si din interior cand suntem face to face, relatia… aproape perfecta. In schimb, nu mai am incredere ca vom putea trece peste asta sau daca merita sa trecem peste asta. What do you say, sexperto? By the way… sex is fantastic! (cu el bineinteles!)

Hope to hear from you soon!

Asta e o intrebare grea. Initial, as fi tentata sa iau bisturiul cuvintelor si sa tai adanc: cand un barbat zice ca nu stie daca te mai iubeste, de fapt, nu te mai iubeste si nu stie cum sa o spuna, incercand sa gaseasca o formulare blanda.

Asta pentru ca, mai mereu, iubirea ne pare o forta care se impune cu atata violenta incat este imposibil sa ai dubii in ceea ce priveste existenta ei. E ca si cum afara ar fi tunete, ploaie torentiala si fulgere si, cu toate astea, n-am putea spune daca e furtuna sau ba. Apoi, insa, cand ti-am citit scurta istorie, am inceput sa ma indoiesc de justetea raspunsului meu si sa-i acord iubitului tau œcircumstante atenuante”.

Este posibil ca mutarea lui aici si noile conditii pe care realitatea inconjuratoare i le impune sa-i bulverseze sistemul de valori si sentimentele. Pe de alta parte, nu cred ca fisura este atat de mare incat sa merite valoarea de inutilitate pe care o conferi atunci cand spui œnu mai am incredere ca vom putea trece peste asta sau daca merita sa trecem peste asta”. Normal ar fi sa treceti.

De multe ori, simtim ca siguranta ne dispare. Si de apreciat la iubitul tau mi se pare faptul ca nu incearca sa ascunda asta. Ca este sincer. Da, e posibil sa te iubeasca in continuare. E posibil si sa fie atat de obisnuit cu tine in viata lui incat o eventuala pierdere a ta sa-l sperie ca amputarea unui membru. Nu exista un singur raspuns si, oricat de cliseistic ar suna, doar tu poti hotari daca incerci sa lipesti fisura din bol sau daca il spargi tandari.

As vrea sa le intreb si pe cititoare daca li s-a spus vreodata œnu stiu daca te mai iubesc” si care a fost deznodamantul relatiilor in care s-a pronuntat aceasta fraza. Au aflat ei raspunsul? Le mai iubeau? Sau nu si erau prea lasi ca s-o recunoasca?

Buna,

Am hotarat sa-ti cer si eu sfatul deoarece sunt intr-o situatie foarte delicata, nu stiu ce sa fac si nu pot sa discut cu multa lume despre asta. Am o relatie de care eu am inceput sa ma plictisesc. Prietenul meu este cel mai iubitor om din lume, respectuos, atent, dar nu ne potrivim la pat deloc. Am ajuns intr-un stadiu in care incerc sa evit cat de mult pot interactiunile sexuale.

De ceva vreme m-am indragostit de un barbat casatorit (asta este partea proasta pe care nici prietenelor mele nu am spus-o) si, in plus, este mai mare decat mine cu 20 cel putin (eu am 20, el are vreo 40-45) are si un copil mic. Ideea este ca ne intalnim destul de des intr-un mediu mai formal care nu ne permite sa discutam prea multe.

De fiecare data cand ne vedem, glumeste foarte mult cu mine in limita bunului simt, si vorbeste lucruri cu substrat (se plange de casnicie, spune ca isi doreste o amanta, vorbeste foarte urat de sotia lui – ceea ce ma deranjeaza etc.).

Eu chiar mi-as dori sa am o aventura cu el deoarece starneste in mine o pasiune pe care de mult nu am mai simtit-o si ma gandesc la el tot mai mult. Cu toate astea, pe prietenul meu nu l-as parasi deoarece deocamdata imi ofera confort sentimental si sunt sigura ca nici el nu si-ar parasi sotia.

De multa vreme, astept sa faca el primul pas, dar nu face nimic. Adevarul este ca nici nu are prea multe posibilitati de a ma aborda intre patru ochi, dar eu cred ca, daca si-ar dori si el sa fie cu mine, ar incerca sa ma invite undeva sa vorbim sau sa-mi ceara nr. de telefon.

In mod sigur, si-a dat seama ca il plac pentru ca i-am aratat asta intr-un mod discret (gesturi, zambete, glume). Dupa cum ma priveste si imi vorbeste, eu cred ca si el ma place. Ce mai asteapta? Oare ma vede prea tanara? Ce sa fac ca sa stie exact ce vreau de la el fara sa ma fac de ras? Cum sa-l abordez? Ar fi prea copilaresc sa-i trimit un mail? Ce sa-i scriu? As putea continua lista de intrebari, dar ma opresc aici:)

Cel mai tare ma framanta faptul ca s-ar putea juca cu mine si eu, in tot timpul asta, sa ma gandesc ca ar putea exista o aventura intre noi. Oricum, daca nu ma abordeaza, nu ma place, dar totusi de ce lasa o portita deschisa care ma pune pe ganduri? Te rog, daca ai timpul fizic necesar tare m-as bucura sa primesc un sfat pentru ca imi este rusine sa ii mai spun cuiva ca barbatul de care imi place este casatorit si mult mai mare decat mine – lumea m-ar judeca si nu vreau asta.

Oare in ce fel de medii formale ajung frustratii casatoriti sa se planga de nevestele lor? In fine, trecem peste. Daca tu zici ca i-ai aratat interesul tau, atunci mingea e la el in teren si trebuie sa vedem daca o va trimite spre tine sau in buruienile de pe marginea terenului. Nu sunt insa mama Omida si n-am cum sa stiu ce e in capul lui, insa voi incerca sa creionez anumite situatii posibile.

1. Daca are 40 de ani si se simte atat de nefericit in casnicia lui, ma indoiesc ca tu ai reprezenta primul adulter din viata lui. Insa, in acest caz, ar trebui sa aiba œexercitiul” acestor experiente si sa nu se incurce in detalii.
2. Varsta nu este un impediment pentru barbati. Esti majora, deci esti ok.
3. Faptul ca tu ai o relatie de cuplu iarasi nu cred ca l-ar incomoda prea mult. La urma urmei, vrea sa faca sex cu tine, nu sa te ia de nevasta.
4. Il poti aborda tu, insa nu direct. Invita-l undeva, sub un pretext oarecare. Suna-l intr-o zi si spune-i ca ai facut pana. Inventeaza ceva. Cheama-l la o cafea. Intre patru ochi, veti lamuri lucrurile mai usor: ori spre dormitor, ori fiecare la casa lui.

Si pentru ca nu ma pot abtine: barbatii care vorbesc urat despre propriile sotii, oricare ar fi situatia, oricat de prost le-ar merge casnicia, cu atat mai mult cu cat interlocutorul este un strain, au o carte de vizita manjita din start. Iar aerul din jurul lor e pestilential. Tu nu simti mirosul?

Buna….
In urma cu o luna, am intalnit un tip foarte dragut la un gratar. Atunci el mi-a zis ca e interesat de mine si ca vrea o relatie. Bine in acea seara am stat cu el. Iar, a doua zi, spre surprinderea mea, m-a cautat sa intareasca spusele cu o seara inainte. Au urmat trei zile frumoase, in care s-a comportat ca un om caruia i-am trezit interesul. Apoi, brusc, fara nici un motiv, nu m-a mai cautat.

Din orgoliu, nici eu nu l-am cautat pana a doua zi cand, ofticata, i-am zis ca, daca totusi e barbat si are tupeu, sa imi zica ce s-a intamplat. Si sec imi zice ca are prietena si regreta ca s-a incurcat cu mine. Pe moment am tacut, am facut cercetari si am aflat ca nu are nici o iubita nimic…

Am mai vorbit noi putin ca doi amici cica

Dar el imi trimitea tot felul de poezioare. Apoi aproape doua saptamani nu ne-am vazut deloc. Nici macar nu am vorbit. Dupa ce s-a terminat vacanta de Paste si am revenit la facultate, l-am sunat sa iesim la o cafea pe motiv ca trebuie sa dau de baut ca sunt matusica. Intre timp nascuse sora mea. Eh, a ezitat sa iesim pe motiv ca e obosit, el lucreaza, am inteles, am mai insistat o data, la fel refuz Dupa care mi-am bagat picioarele.

La alte doua zile, ne intalnim la un amic la chef. Toata seara sta cu mine, are grija de mine, iar la plecare ma saruta. In fine, nu il mai inteleg pentru ca acum 3 zile ne-am cam certat si definitiv. Din cate imi arata… si totul dintr-o prostie. Vineri dimineata imi zice ca joi seara a fost in club si ca a agatat pe una si cica e foarte fericit.

Din nou ma mintea… nu inteleg de ce. La cateva ore dupa asta, incep sa il iau peste picior legat de fetele din club :))) nu m-am putut abtine… si normal el s-a suparat foarte tare si nu mai vorbeste deloc cu mine, nici la telefon nu mi-a mai raspuns. Iar aseara o amica a vorbit cu el si l-a intrebat de ce e asa suparat pe mine si a zis ca eh nu conteaza.

Ea a incercat sa ii explice ca eu glumeam si ca nu avea de ce sa se supere. Si i-a zis amicei mele ca va incerca sa vorbeasca cu mine si sa lamurim situatia. Desi nu merita m-am atasat de el. Si il vreau pentru mine. Vreau sa il recuceresc. Te rog, ajuta-ma.

Prima data, am crezut ca ai 13 ani. Apoi, m-am lamurit: esti la facultate. In primul rand, suferi de o lipsa cronica de respect pentru tine. Din prima m-a izbit faptul ca ai declarat ca el a spus ca-l interesezi si, cu toate astea, te-a surprins ca a doua zi te-a cautat pentru a-si reafirma interesul. Daca nici tu nu te iei in serios, atunci cum te astepti s-o faca el? Nici orgoliile tale se pare ca nu tin prea mult din moment ce expira „a doua zi”.

Picioarele tale erau mai in siguranta daca ramaneau introduse acolo unde le-ai bagat tu singurica. Individul imi pare ca se poarta chiar stupid. Ce inseamna strategiile lui de doi bani, „am prietena, n-am prietena, am agatat in club, n-am agatat, glumesc, dar ma supar”.

Nu cred ca era cazul sa te ambalezi atat si sa-ti trimiti prietena in „recunoastere”. Ai acordat unui incident stupid o atentie nemeritata. Daca este genul care se supara la o gluma, as fi curioasa sa aflu cum s-ar purta cand ar avea motive reale. Ba nu, mint. Nu sunt curioasa deloc. Nu inteleg nici de ce spui „normal, s-a suparat foarte tare”. !!! NU E NORMAL!

In fine, who am I to judge? Daca tu te-ai amorezat de un cretinel cu pretentii de don juan, iti dau un sfat: nu-i mai acorda atata atentie. Incearca sa-ti aduni toata vointa si sa nu-l mai suni, sa nu-l mai inviti, sa nu ii mai acorzi atentie. Nu mai zbarnii la orice privire anemica pe care ti-o arunca. Respecta-te mai mult si poate, cine stie, va fi si el mai interesat. In niciun caz, nu mai fi tu cea care se ofera.